De ce să inchidem un obiectiv de patrimoniu naţional, când alţii îşi preţuiesc acum istoria, mai mult ca oricând?
Cele două vagoane vechi ale trenului care circulă de trei ori pe zi pe ruta Oraviţa-Anina, trase de o locomotivă Diesel la fel de veche, dar fermecătoare în mod cert, în ciuda timpului care şi-a lăsat amprenţa asupra mobilierului, au fost pline sâmbătă, 30 octombrie. Informaţia potrivit căreia linia de cale ferată ar urma să fie închisă de la 1 noiembrie a determinat un număr mare de oameni să aleagă să îşi petreacă o zi pe acest traseu feroviar montan.
Nu au fost proteste în gara orăviţeană, aşa cum anunţaseră mai multe voci, dar au fost turişti din Timişoara, din Reşiţa, din Bucureşti, dar şi din Austria. A fost o zi în care linia CFR a fost rentabilă. Ar putea rămâne aşa, dacă promovarea căii ferate Oraviţa-Anina ar constitui o prioritate a dezvoltării ca obiectiv turistic al Banatului Montan.
Turiştii care sâmbătă au ales să îşi petreacă ziua pe Semeringul Bănăţean au declarat că frumuseţea acestuia ar putea fi completată printr-o ofertă bună a autorităţilor locale din oraşele capăt de linie: Oraviţa şi Anina. Aceasta lipseşte şi operatorii de turism, proprietarii de pensiuni şi de restaurante, investitorii care pot participa la dezvoltarea turistică a zonei pot considera drept un semnal pozitiv prezenţa numărului mare de călători.
